Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii Cuvinte colorate - de Denisa Stamate Ceva ce seamănă cu criza vârstei mijlocii, dar nu este

Ceva ce seamănă cu criza vârstei mijlocii, dar nu este

În urmă cu aproape 3 luni, stăteam cu inima la 2011 şi cu mintea la 2012. Aveam să las în urmă un an în care am trăit foarte intens şi aproapele, şi departele, în care am învăţat să trăiesc cu foarte puţin şi să depind de Dumnezeu la fiecare pas. Fusese un an în care am cunoscut câţiva oameni extraordinari, fără de care şederea mea în Anglia ar fi fost un coşmar. 

Stând eu aşa, pe buza lui 2011, mi-am imaginat lucruri foarte mari împlinindu-se în 2012. Şi le-am văzut asemenea unui înecat care visează la un liman. Cu doar un an în urmă îmi dorisem să lucrez în străinătate şi iată că tocmai ce mă întorsesem din pribegie. De ce să nu-mi pun obiective mai clare pentru a realiza ceva care să nu se mai finalizeze cu un eşec? Şi aşa am făcut, cu listă, cu termene de timp concrete, cu rezultate măsurabile.

La puţină vreme după ce decisesem să nu mai plutesc în derivă şi să nu mai lucrez decât în domeniul în care sunt licenţiată, am primit o ofertă de nerefuzat, care îmi permitea – şi încă îmi permite – să câştig ceva bani făcând ceva ce mă pasionează. Sau credeam că mă pasionează. Să mă explic.

Eu nu am despre mine o părere atât de bună pe cât au alţii despre mine şi aici nu vorbesc despre o stimă scăzută. Ştiu că, în urmă cu ceva ani, eram mai serioasă (nu în sensul de sobră) şi îmi respectam cuvântul dat. Nu întârziam niciodată. Nu greşeam decât rar. Aveam timpul organizat şi împărţit pe priorităţi. Ştiam ce îmi trebuie şi nu doream nimic peste. Îmi făceam timp pentru tot şi toţi şi nu mângâiam în grabă un câine, şi nu îmbrăţişam în fugă un om. 

Acum? Acum mi-am pierdut orice spirit de iniţiativă, orice sâmbure de creativitate. Nu am un vocabular suficient de bogat, nici nu prind sensul unor cuvinte şi le folosesc aiurea-n tramvai. Nu am logică, nu ştiu să creez o lucrare cu cap şi coadă. Am o topică britanică pentru că ascult şi comunic în limba română sub 5%, în timp ce restul este în engleză. Sunt defectivă de subiect, uneori de predicat, alteori de amândouă. Mă grăbesc pentru prima dată în viaţa mea. Greşesc. Greşesc. Greşesc. A, şi mă fac de râs non stop. 

În plus, toate acestea se întâmplă în timp ce fac ceva ce mă pasionează şi în timp ce mî străduiesc să iasă lucrurile cât mai bine. Ar trebui să mă ia groaza cu privire la rezultatele pe care le-aş avea dacă ar trebui să fac ceva ce nu îmi place, nu? Dacă ar trebui să angajez pe cineva care să facă treabă mea şi aş avea de ales între mine şi altul, aş alege pe altul cu siguranţă. Să nu săriţi să mă contraziceţi, că nu sunt numai închipuiri, greşelile sunt certe şi confirmate de 3 persoane, deci problema este serioasă. 

Ei, toate acestea mi-au dat de gândit. Am făcut linişte şi am început o cercetare de sine amănunţită. Mi-am luat timp, am studiat problema, am cerut feedback, am căutat să învăţ.  
După ce am învăţat, am reînceput să lucrez. Şi iar am greşit. :)
Şi nu o dată, ci de aproape 200 de ori. 
Parcă din ce în ce mai mult şi mai grav.

Apoi m-am enervat. Nu rău, că nici la asta nu mă prea pricep. Am început să mă întreb dacă nu cumva, faptul că sunt bună la ceea ce fac era numai o iluzie şi o părere. Care, ca orice părere, este subiectivă şi nu are valoare. 

După un alt timp, m-am întrebat dacă sunt fericită. Şi poate ştiţi ce spunea John Stuart Mill „Întreabă-te dacă esşti fericit şi vei înceta să fii”. Din fericire, eu nu am încetat să fiu, ba chiar am înţeles că, atâta vreme cât scrisul este unul dintre lucrurile care îmi oferă satisfacţie şi câtă vreme progresez, atunci nu are niciun rost să schimb sensul. Am luat-o pe un drum şi sunt sigură că este ceea ce îmi place, atunci merg înainte şi în sus, chiar dacă apar greutăţi.

Cred că este un principiu bun, care poate fi aplicat în mai multe domenii ale vieţii. 

Dacă alegi o carieră într-un domeniu şi la un moment dat rămâi în pană de inspiraţie sau fără loc de muncă, nu te opri. 

Dacă vrei să ajungi undeva şi eşti convins că acolo este locul tău, lângă oamenii de acolo, în acel context cultural, mergi până la capăt.

Dacă vrei să fii sănătos, cercetează toate informaţiile despre boala pe care o ai şi vindecă-te sau măcar alină suferinţa.

Exemplele sunt multe, dar mă opresc aici, deoarece sigur ştiţi la ce fac referire. Nici oamenii cei mai talentaţi nu au avut vieţi fără provocări, vieţi în care nu au învăţat absolut nimic, dar au avut succes. Ce pretenţie am eu, un om mediocru, să nu am nevoie de o sesiune intensă de şlefuire pentru a ajunge cea mai bună versiune?

Totul începe cu o evaluare a talentelor, şi fiecare are cel puţin unul. Află care este darul tău, talantul aşa cum spune Biblia, şi foloseşte-l. Tot ce ai are un scop. O voce puternică şi frumoasă nu mai foloseşte cuiva care nu a preţuit-o şi nu a folosit-o toată viaţa – cu timpul, ce nu este folosit se atrofiază sau dispare. 

Nu aştepta să treacă prea multă vreme, ci studiază, interesează-te, cunoaşte, întreabă, apoi alege. Dar după ce alegi, fii acolo cu toată inima, cu tot sufletul, nu de la 9 la 5 şi nu 5 zile pe săptămână. Fii acolo cu totul, murdar până la coate, ciufulit de efort, cu ochii mici ca după un efort susţinut, dar cu un zâmbet mare pe faţă pentru că ai reuşit în ceea ce ţi-ai dorit.

Îmi doresc să aveţi nu o săptămână fărp provocări, ci una în care să fiţi convinşi că drumul pe care sunteţi este cel bun. 

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login