Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color

O generaţie de comozi

Da, eu sunt comodă. De cele mai multe ori prefer să stau decât să acţionez, să aştept ca altul să facă în locul meu, altul să-şi prindă urechile. Eu mi le-am prins ades, nu sunt mai brează şi chiar atunci când aveam un zel mai mare să fac ceva, mi se dădea peste mâini. Nu e bine, nu e corect, nu e drept, nu ai căderea / pregătirea / nu e responsabilitatea ta. 

Alţii pot mai bine, alţii ştiu mai mult, nu mă deranjează nimeni şi nimic dacă stau pe margine. Ei bine, tot stând aşa pe margine, prinsă cu activităţi care mai de care mai urgente, m-a izbit gândul că sunt aşa de comodă încât aş putea fi etichetată chiar ca bolnavă de comoditate. Ce fel de tânăr sunt eu, dacă îmi las trupul neoblojit din cauza unor suferinţe care ar putea, în timp, să-mi facă bine? Ce fel de român sunt eu dacă stau pe margine în timp ce mii de oameni au nevoie de ajutor şi eu îmi folosesc talentul şi capacităţile exclusiv ca să câştig bani? La drept vorbind, nici nu am timp să cheltuiesc toţi banii pe care îi câştig. 

Şi tot aşa, dându-mi singură câteva palme, am decis să ies din comoditate. Să merg mai mult, să nu mai obosesc din urcare (mulţumesc, Paula!), să ofer chiar şi când rămân eu cu mai puţin (sau deloc), să-mi pun mintea la contribuţie ca să îi ajut pe alţii şi genunchii la treabă. Habar nu aveţi ce hodorogiţi sunt genunchii care nu se pleacă la rugăciune şi ce slab este glasul care nu spune cuvinte frumoase din adâncul inimii. Nu vreau nici să merg înainte şi să fiu singură pe calea mea, nici să mă bucur de viaţa mea dar să nu împart bucuria cu cei iubiţi, nici să cresc mare dar să am un caracter strâmb. 

Comoditatea ta prin ce se traduce? Ce ai vrea să faci dacă nu ai fi amorţit? Pe cine ai iubi, dacă ai reuşi să te ridici din locul tău de observator şi ai putea să spui ceva blând, să îmbrăţişezi strâns, să săruţi o frunte încruntată? Ai adopta un bătrân? Ai avea grijă de căţelul vecinului, până vine acesta din concediu? Ai renunţa la o oră de somn ca să citeşti o poveste unui copil abandonat? Te-ai ridica de pe canapea ca să te asiguri că toate geamurile şi uşile sunt închise înainte de o furtună ameninţătoare? Chiar şi dacă vrei să faci vânt cu un evantai cuiva drag, trebuie să renunţi la comoditatea ta şi să te aştepţi să te doară. 

Haideţi să nu mai fim paralizaţi de comoditatea noastră! Şi un om care a stat la pat luni întregi şi este nevoit să se mişte, are dureri. Însă în loc să se lase descurajat de durere, el este motivat de faptul că va putea merge, alerga, că nu va mai depinde de altcineva şi că va fi liber să meargă unde va dori, nu va mai fi victima circumstanţelor. 

Hai să ne dezbracăm de comoditate şi să ne ridicăm! Tu ce ai face dacă nu te-ar durea comoditatea? Şi cum să scăpăm de ea?

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login