Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color

Paienjeni si alte arahnide

Atunci cand te muti intr-o casa veche, cu podele de lemn si locuiesti la parter trebuie sa te astepti ca destul de des viata ta se va intersecta cu vietile insectelor care traiesc in jurul tau. Sa zicem ca prima oara te intalnesti cu un fel de omida maronie, cu foarte multe picioare care se misca repede repede. Sa zicem ca nu arata prea infricosator si inveti sa traiesti alaturi de acest micut. Il ocolesti cand il gasesti pe holul de la intrare, il ajuti sa se intoarca pe picioare daca – cumva – a alunecat pe spate, ba chiar il mai dai din cand in cand afara pe usa, sperand sa ramana pe treptele din gradina. 

Si sa zicem ca ceva mai tarziu te intalnesti cu niste viespi, dar nu le bagi prea mult in seama. Nici nu esti alergic la intepaturi si te-ai mai intalnit cu ele asadar nu-ti faci probleme prea mari. La o adica, oricine stie ca daca nu atati albinele si viespile, nu iti fac nimic. Am intalnit una care s-a tinut dupa mine o pauza intreaga de masa din simplul motiv ca ii placea croissantul meu cu unt.

Ce te faci insa atunci cand din cauza umezelii si a vegetatiei din jurul casei, orice scadere de temperatura face ca destul de multi paianjeni sa intre in casa prin cele mai mici intrari posibile? Si ce te faci atunci cand paienjenii nu doar stau prin casa, dar isi fac aparitia la cele mai nepotrivite ore din zi, cand in loc sa te culci stai sa ii pazesti? Si ce faci cand, in ciuda eforturilor tale de a strica panze de paianjen, ei continua netulburati sa iti teasa case si sa depuna oua? Si ce faci apoi, cand te trezesti ca ce intra in casa se aseamana mai degraba cu o tarantula decat un itsy bitsy spider si trebuie literal sa il fugaresti ca sa poti sa il prinzi? 

Nu stiu ce ai face tu, dar eu nu coabitez prea bine cu insectele. Nu tip cand le vad, nici nu paralizez, pot sa le si prind sub un pahar, dar prefer sa le stiu afara, fara sa am grija sa nu calc pe ele, sa nu ma intepe, sa nu imi umple colturile casei de panze. Dar fiind coplesita uneori de numarul lor, am preferat sa nu ii omor (pe toti), ci sa-i observ de la distanta onorabila. Si arahnidele acestea sunt niste fiinte foarte, foarte interesante. Am inceput sa le observ comportamentul si sa fiu din ce in ce mai interesata, pentru ca e bine sa iti cunosti dusmanii inainte de a-i distruge :).

Paianjenul este o insecta linistita – si de ce nu ai fi linistit atunci cand ai niste glande care produc venin ca sa iti paralizezi si ucizi potentiala hrana? Este atat de linistit incat ziua aproape ca este de nevazut. Sta retras in locuri umbroase si umede si isi economiseste toata energia pentru a prinde hrana si pentru a-si tese panza. Este umitor cum matasea pe care el insusi o produce ii serveste pe post de casa si de capcana. Pe forumurile din Anglia se spune ca sunt inofensivi, dar pana la proba contrarie prefer sa nu ma pun intr-o pozitie de vulnerabilitate. 

Ce este si mai interesant este ca exista oameni care au un comportament asemanator cu cel al paianjenului, si anume isi folosesc energia pentru a aseza capcane. Este in natura omului sa fie rau si prefacut. Este in natura noastra sa cautam mai degraba cai ca sa trecem repede prin ceva decat sa induram. Este in natura noastra sa ne folosim de ce avem (abilitati, deprinderi, inventivitate) pentru a reusi ceva si cumva e mult mai la indemana sa facem asta decat sa luptam impotriva firii si sa asteptam sau cautam sau colaboram.
Este in natura noastra sa ne conservam si asta este un instinct pe care este bine ca l-am pastrat. Din pacate este in natura noastra si sa ne folosim de altii, dupa care sa nu ne mai pese de soarta lor. Tot in natura noastra este si sa ne folosim veninul (prea) des si uneori nici nu ne dam seama cat de mult rau producem. 

Este firesc, veti spune, ca toate in natura au rolul lor. Si, ca si paianjenul, multe alte insecte fac si bine, nu doar rau. Ganditi-va numai cat de mult s-ar inmulti mustele sau tantarii fara ajutorul de la paianjeni. Din pacate insa in aceeasi plasa se prind si fluturii si gargaritele…

Si cand te gandesti ca omul nu a fost facut sa faca rau. A fost facut sa fie bun, sa faca bine, sa traiasca bine. Ar fi bine ca ceva mai des sa scoatem din noi tendintele de paianjen si sa alegem sa fim aidoma altor fiinte benefice din aceasta lume. Si chiar asemanatori cu Cel care ne-a creat, pentru ca bunatatea are o singura fata.


 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login