Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color

Rugăciune pentru pace

O, cât de mult şi cât de des trebuie să fim recunoscători pentru linişte şi pace! Ce bine că patul nostru nu este ciuruit de gloanţe, nici acopeişul nostru nu este cerul liber pentru că obuzele ne-au distrus casa. Ce bine că nu auzim şuierături de cartuşe, trecând...vjjjjj pe la ureche. Ce bine că nu ne tremură pământul sub picioare din pricina bombardamentelor, nici nu ne trezim din somn din cauza geamurilor sparte de rebeli, revoluţionari, inamici. 

Cât de bucuroşi trebuie să fim că - deşi locuim în blocuri de care suntem mereu nemulţumiţi şi de vecini pe care îi judecăm mereu - avem încă ochi şi urechi şi nu am fost mutilaţi de vreun accident. Avem locuri frumoase de văzut, nu case dărâmate, nu incendii, nu morţi pe străzi, nu putregai şi moarte. Avem sunete minunate de auzit, muzică după placul inimii, oricând, oriunde, în săli mari de concert sau din aparate mici, ascunse în buzunarul de la piept; nu trebuie să ne astupăm urechile din pricina plânsetelor de jale, nici a bocetelor de neputinţă, ci avem suficientă linişte pentru a asculta mierla şi ciocănitoarea. Avem miros dulceag de salcâm şi de tei, şi de castan uneori, parfumul preferat de măr crocant şi cireaşă coaptă, de frunză verde şi iarbă proaspăt cosită. Nu trebuie să ne acoperim nasul de miros de praf de puşcă, sânge stătut, nu mirosim otrăvuri, nici trădare, nici strategii militare impersonale. Avem de mirosit iubire, creştere, birunţă, nu dorinţă de răzbunare, nu gropi comune. 

Cât de binecuvântaţi trebuie să ne simţim că mai avem gât şi buze, că gustăm cu nesaţ dintr-o piersică fără puf şi nu ne zgâriem gingia cu pâine zgunţuroasă şi mucegăită. Ce minune că în bucătărie mama pregăteşte aluat ca pielea fină de bebeluş, că miroase a mâncare caldă şi bună şi că nu trebuie să ne înghesuim la raţii sau nici atât, să scotocim pe te miri unde pentru ceva firimituri. Ce bine că oamenii merg drepţi, nu pe burtă sau ascunşi pe undeva, că cerul e înalt şi că putem privi în sus, spre imensa bunătate a lui Dumnezeu. Ce-ar fi ca astăzi, pacea din ţară să fie motivul nostru de muţumire faţă de Dumnezeu? Azi să nu mai cerem, doar să mulţumim. Sau să cerem pace pentru cei care nu o au în ţara lor.  Şi ce-ar fi dacă, măcar pentru o oră sau două, am renunţa chiar şi la războaiele din noi?

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login