Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color

Singurul meu Peter

Pe vremea adolescenței mele, atunci când internetul venea numai prin dial-up, se folosea numai în doze mici, iar e-mailurile erau lungi și siropoase, l-am cunoscut pe Peter. Peter L. era (și cred că încă este), un inginer din Germania de o vârstă incertă, dar cel mai probabil apropiată de cea a părinților mei. Peter L mi-a făcut cunoștință cu țara lui, cu pădurea din spatele casei sale, din singura fotografie pe care mi-a oferit-o vreodată, pe vremea când Facebook nu exista și comunicarea la distanță era un lux și un privilegiu.


Peter se descoperea mult și totuși destul de puțin. Peter îmi descria în amănunt frânturi din imensa pasiune pe care o poate avea un inginer german pentru toate mașinile și procesele tehnice și la fel de curios și pasionat îmi cerceta ascunzișurile sufletului pentru a pune acolo frumuseți și sensibilități pe care nu le cunoscusem până atunci. Datorită lui Peter am început să îl citesc cu plăcere pe Rilke. De dragul lui și pentru a-l putea citi pe Rilke în original, am început să învăț limba germană și să-mi placă. Din dorința de a-l simți și mai aproape de sufletul meu pe Peter, pe care nu l-am întâlnit niciodată în realitate, dar de atâtea ori printre gândurile și emoțiile mele, am început să stau ore întregi la BCU pentru a citi tot ce găseam de Nietzsche.


Până într-o zi, când, citind câteva fragmente din scrisorile pe care Nietzsche i le scria domnișoarei Lou Salome (iubita lui, cu care a avut o relație ce s-a terminat dezastruos) am descoperit că exact așa cum îi scria Nietzsche lui Salome, exact așa, în cuvinte multe și asemănătoare, îmi scria mie Peter. Și nu doar că îmi scria, dar urmărea exact firul evenimentelor din viața celor doi, astfel încât e-mailurile pe care le schimbam noi se regăseau aproape integral în scrisorile primite și trimise de Salome.


Nu știu dacă Peter era atât de absorbit de acele scrisori pe care le citea tocmai în acea perioadă încât scrisul său era îmbibat de sentimentele de iubire și confuzie ale lui Nietzsche. Nu știu nici dacă pasiunea sa pentru iubirea dintre Nietzsche și Salome era așa de mare încât citise și aproape ajunsese să știe pe de rost pasaje întregi, încât asta transpira în tot ceea ce scria el. Știu însă sigur că atunci când am făcut descoperirea, corespondența dintre Salome și Nietzsche se apropia de final. Și, inevitabil, finalul a venit și în cazul nostru, fără explicații, fără continuare. Brusc și dureros.


Nu-mi amintesc prea multe, dar știu că perioada premergătoare descoperirii surprinzătoare a fost una foarte plăcută. Cui nu îi place să primească scrisori lungi, în care sunt inserate strofe de poezii și melodii îmbibate de amintiri? Cui nu-i place să facă parte din viața cuiva care să se gândească la tine dimineața, la ceai sau după o zi ocupată și agitată la serviciu? Cine nu este onorat să descopere că a fost muza unei poezii, chiar dacă trebuie să traducă poezia cuvânt cu cuvânt pentru a o înțelege?


Dincolo de toate acestea, nu doar iubirea, ci și viața se dovedește a se potrivi cu situația mai puțin plăcută descrisă mai sus. Există adevăruri care ne provoacă o profundă mâhnire. Există și lucruri ascunse, sentimente nedeclarate, scenarii pe care nu ajungem să le cunoaștem decât atunci când suntem deja excluși din distribuție. Nu știu dacă ar fi mai bine să nu aflăm deloc. Nu știu dacă s-ar schimba ceva în cazul în care am afla mai devreme. Nu știu.


Dacă nu știu, nu înseamnă că adevărul doare mai puțin, nici că dezamăgirea este mai mică. Dacă însă vi s-a greșit, acceptați regretele și scuzele. Dacă vi s-au ascuns anumite informații, nu continuați să vă simțiți răniți. Dacă ați fost confundați, înșelați, duși pe o pistă falsă...nu rămâneți dezamăgiți și mâhniți. Va trece...toate trec. În plus, este posibil ca cel care vă cere iertare să nu mai trăiască și să fi păcat ca scuzele să rămână în eter, nerăspunse, nebăgate în seamă.


Acordați-vă o pauză de respirație, trageți aer în piept și iertați mai mult. Dacă aveți cumva un Peter în viața voastră, bucurați-vă de prezența lui atât cât a fost bună și agreabilă. Alegeți să păstrați numai ce a fost plăcut, nu și dezamăgirile. Alegând să faceți aceasta, veți semăna mai multă iubire decât toate scrisorile de iubire din lume.

 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login