Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii Cuvinte colorate - de Denisa Stamate Un pic despre Joseph si mai mult despre disperare

Un pic despre Joseph si mai mult despre disperare

Nu stiu de cand si nu stiu de ce, eu am o aplecare spre oamenii care sufera. Ca sunt oameni care pur si simplu sunt singuri si vad in mine pe cineva care ar asculta, ca sunt oameni care gasesc ceva bun in ceea ce spun sau scriu, ca sunt oameni care pur si simplu au dureri si cicatrici pe care eu – ca om cu multe suferinte – nu stiu daca ii inteleg, dar incerc sa nu ii judec.

Poate de asta, printre primii mei “prieteni” din biserica de aici este un domn intr-un scaun cu rotile. Il cheama Joseph si a lucrat pentru Natiunile Unite timp de multi ani, ceea ce i-a adus bucuria de a vizita multe tari printre care si Romania. Fiecare discutie este ca o calatorie prin culturi si civilizatii si istorii personale, iar daca nu ai vedea si scaunul cu rotile, nu ti-ai da seama niciodata din vocea lui foarte vesela si din cuvintele lui foarte optimiste ca este un om care nu mai poate merge. Insa despre altceva vreau eu sa scriu acum in legatura cu Joseph. 

Vedeti voi, pentru un om care merge este normal ca sa vorbeasca cu cineva invalid stand in picioare. Asa cum este normal pentru un om considerat sanatos sa gesticuleze chiar si in fata unei persoane cu deficiente de vaz. Ce este si mai normal si uimitor de sensibil in acelasi timp este faptul ca Joseph mi-a multumit pentru ca atunci cand vorbesc cu el, stau pe scaun sau pe banca. Pentru mine, este ceva normal sa primesc omul de la inaltimea privirii lui. Pentru el, asta a fost un motiv de multumire care m-a surprins. Si m-a si pus pe ganduri. Cum m-as raporta eu la cei care m-ar privi de sus in conditiile in care eu as ocupa un scaun cu rotile? Sau cum ma raportez acum fata de cei care au o atitudine superioara? Ce gandesc eu despre ei, ce simt despre ceea ce fac are nevoie de iertare sau sunt ganduri de mila si durere?

Zilele trecute un cuplu imi povestea despre primele lor intalniri, despre lucrurile la care au renuntat si pe care le-au iertat pentru ca relatia sa fie una armonioasa. Inevitabil, m-am pus din nou in pielea omului caruia trebuie sa i se ierte. M-am pus in pielea omului cu povara grea, a carui viata sta in mainile unui alt om. Sa astepti sa ti se dea sansa sa explici. Sa gandesti ca ceea ce ai facut sau ai spus este cel mai grav lucru din lume si nimeni, dar nimeni, nu va putea sa asculte, sa accepte, sa treaca peste fapta si consecintele ei. Sa fii disperat in a solicita iertarea, sa poti da orice si sa nu valoreze nimic atat cat ar trebui. 

Am scris aici despre tristete, despre boala si despre disperare. Toate sunt mai putin elemente ce ne conditioneaza viata. Ele sunt mai mult decizii – sa te vezi exact asa cum esti. Esti exact la fel de trist pe cat te simti.
Esti exact la fel de bolnav pe cat te simti.
Esti exact la fel de disperat pe cat te simti.
Dar cu cine te-ai comparat ca sa ajungi sa spui despre tine ca esti trist, bolnav si disperat?

Esti inca mai putin trist decat cel mai trist om – chiar daca te apasa depresia si ganduri de sinucidere, inca mai citesti ce scriu eu, deci nu ai renuntat.
Esti inca mai putin bolnav decat cel mai bolnav om – chiar daca iei pastile pentru o boala ce nu are inca leac (si sunt atatea boli care nu te ucid precum cancerul, dar care te tin legat de tratament toata viata) eu stiu si tu stii ca organismul uman are capacitatea de a se vindeca singur si usor daca ai grija s ail pui combustibilul potrivit. Cerceteaza si aplica, nu renunta.
Si esti inca mai putin disperat decat cel mai disperat om. Nu trebuie sa mananci de pe jos ca sa nu-ti mai roada stomacul in gol, nici nu trebuie sa cauti copaci cu fructe salbatice pentru a nu te mai duce cu plasa goala acasa. Nici nu-ti trece prin cap sa furi – desi stii ca nu e bine si nu ai face-o niciodata – atunci cand stii ca mai ai cateva saptamani bune pana la ceva banuti. Nu urli si intorci casa cu susul in jos, sperand ca pe dupa vreo mobila sau mocheta o sa gasesti un banut ca sa iti cumperi o felie (!) de paine. 

Si daca nu esti nici atat de trist, nici atat de bolnav si nici atat de disperat pe cat sunt altii, atunci alege sa fii mai bucuros, mai sanatos si mai plin de viata. Exact asa cum am fost toti creati. Atat si nimic mai mult. 


 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login