Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii

Revista Semnificatii



Vechile dureri

Atunci când ne angajăm într-o relaţie, se întâmplă ca – din cauza suferinţelor trecute - să privim lumea printr-o lentilă a durerii. Orice cuvânt spus sau nespus la timpul lui reaminteşte de o cicatrice. Orice faptă făcută sau sperată deschide o cutie de aşteptări neîmplinite încă. Orice declaraţie sau lipsă a unei declaraţii tulbură apele într-un mod neaşteptat şi definitiv. Tot ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă este analizat prin această lentilă. Tot ceea ce este prezent şi viu este privit cu o umbră de îndoială deoarece vechea durere este reamintită şi adusă la suprafaţă. 
Citeşte mai mult...
 

Despre bagaje si vechituri

In primul rand, eu de felul meu sunt minimalista. Nu am o biblioteca mare de carti – nu pastrez decat cele mai importante volume, restul le daruiesc sau le vand. Nu am un sifonier mare, nici haine multe. Singurul meu exces sunt agendele, ca doar stiti ca imi place sa scriu. In al doilea rand, eu sunt un om care se plimba ades. Si mult. Si care si-ar dori sa aiba timpul si banii sa se plimbe si ceva mai departe. E drept ca, asa departe cum am ajuns anul acesta, nu am mai ajuns vreodata – si nici chiar plimbare nu a fost.
Citeşte mai mult...
 

Autodiagnosticare

Închid ochii şi-mi imaginez: cum arăta un stră-stră-bunic în primul război cu arma pe umăr, ce gust avea
colţul de pâine ascuns sub podea în cămară, cu ce-şi trata bătrâna călcâiele crăpate de-atâta fugă şi ce
versuri avea cântecul de jale al unei mame ce-şi îngropa copilul fără cortegiu...
Citeşte mai mult...
 

Lasa trecutul sa fie trecut

Nu stiu cati dintre cititorii mei au calarit vreodata un cal sau un ponei. Poate ca ceva mai multi stiti sa mergeti pe bicicleta, ceea ce este suficient de relevant pentru ilustratia aleasa pentru lunea aceasta. Oricum ar fi, imaginati-va in postura de a fi in sa. Conduceti? Ghidati? Va lasati condusi? Si inca una: ati incercat vreodata sa nu priviti inainte cand sunteti calare? Sau v-ati dat drumul pe vreo bicicleta la vale uitandu-va inapoi? Cu siguranta ca daca ati facut-o, va amintiti si de vocea mamei sau a instructorului de calarie care va spunea mereu sa priviti inainte. Chiar si soferii stiu ca nu poti ajunge prea departe daca te uiti numai si numai in oglinda retrovizoare. De la sfatul acesta am pornit meditatia de astazi.
Citeşte mai mult...
 

Nu ne putem imagina cine suntem

 Mă sperii adesea de oameni. Răspunsurile îmi vin imediat în minte, dar nu pot interveni. Aşa mă văd pe mine într-o altă ipostază. E rândul celor dinaintea mea. Şi totuşi mă întreb: Acum cine urmează? Sunt derutată, nu pot aştepta dar nici nu pot fugi, sunt prinsă într-o poză care e făcută de chipul imortalizat, nu de fotograf.
Citeşte mai mult...
 

Tatuajul meu marca Emerson

De la o vreme incoace, de cand traiesc o permanenta incertitudine cu privire la orice aspect al vietii mele, latura mea introspectiva preia controlul din ce in ce mai des. Iar latura mea introspectiva nu este cea mai blanda trasatura a mea. De multe ori, ma cearta, imi spune ca nu procedez bine si ma tot bate la cap ca as face mai bine sa renunt. 
De fapt, la fiecare obstacol exista o voce micuta care ma sfatuieste sa dau inapoi, sa renunt, sa ma bag sub plapuma si sa nu scot nasul de acolo pana nu se face din nou “cald si bine” sau sa iau avionul si sa vin acasa. Cand ai bani de avion si ai 2 bagaje pe jumatate facute, e cel mai usor sa te intorci acasa. Cand nu ai bani de avion, te uiti la bageje si stii ca trebuie sa mai stai.
Citeşte mai mult...
 

Halloween-ul: ce a fost si ce a ajuns

Halloween este o sarbatoare seculara, care combina sarbatorirea recoltei de toamna cu obiceiuri specifice acestei sarbatori, cum sunt costumarea, “colindatul” din casa in casa pentru bomboane (traditionalul “trick or treat”, farsele si decoratiunile bazate pe imagini ale mortii si supranaturalului. Desi pana la finele secolului 20, Halloween a fost privit ca o sarbatoare pentru copii, in ultimii ani, activitati precum purtarea unei masti, petrecerile cu costume, decoratiunile tematice si cat mai infricosatoare au devenit, in egala masura, si o preocupare a adultilor.  
Citeşte mai mult...
 

Curăţenie de toamnă...


Călcând pragul unei locuinţe noi sau onorând invitaţia unor prieteni de a-i vizita, încă de la "părăsirea pantofilor" la intrare ai fost întâmpinat cu un : "simte-te ca acasă".
Luând loc pe un scaun şi nu pe canapeaua comodă, servind doi biscuiţi ( deşi ai fi mâncat o cutie întreagă)

Citeşte mai mult...
 

Credinta cat un bob de mustar. Sau cat o ghinda

Candva demult postam pe profilul meu de Facebook o zicere despre ascensiune. Citez din memorie: “Exista doua modalitati de a ajunge sus intr-un stejar: fie sa te catari, fie sa te asezi pe o ghinda si sa astepti”. Ridicol de simplu si totusi atat de putini oameni aleg calea cea din urma. 

De cele mai multe ori alegem vizibilul, palpabilul, concretul. Alegem ceva ce exista in locul a ceva ce poate fi. E mai usor sa te increzi in ceva ce poate fi atins, ce poate fi rece sau cald, ce se poate undui, misca, face galagie. E mult mai greu sa crezi in ceva ce nu se vede, ce nu poate fi gustat sau simtit. Alegem sa ne agatam de ceva ce este in fata ochilor nostri si mai rar sa sarim in gol, avand credinta ca mama sau tata ne va prinde, indiferent ce se intampla. Cu cat bate vantul mai tare, atat de tare incat de-abia ne tinem drepti, cu atat avem credinta ca vantul exista si bate. Ciudat insa cum credem si in echilibru si in gravitatie si nici una nici alta nu pot fi verificate cu simturile. 
Citeşte mai mult...
 

Fa ce face colibriul

Acum ca a venit toamna, zeci de oameni dintre prietenii mei si apropiatii prietenilor mei se plang de faptul ca ploua. Un numar covarsitor de statusuri care deplang venirea toamnei si a frigului, ca si cum anotimpurile nu sunt ceva prin care am trecut ani de-a randul si se presupun ca ar fi “normalitate” pentru zona climatica in care ne aflam. Interesant cum niciun african din zona sahariana nu se plange de ploaie. Interesant cum niciun agricultor nu se plange de ploaie, decat atunci cand este prea multa si afecteaza grav recoltele. Cum ar fi ca, o data cu ploaia, sa fim nevoiti sa mergem pe o poteca innoroiata pana la munca sau la scoala? Sau sa nu avem sub ce sa ne adapostim pentru ca nu am avut acces la o umbrela sau la o pelerina de ploaie? Asta schimba cumva atitudinea noastra fata de alfalt si fata de ploaia din oras, nu? 
Citeşte mai mult...
 
Pagina 8 din 68
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login