Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii Gandul din sertar Ce culoare au lacrimile?

Ce culoare au lacrimile?

Ştie cineva ce culoare au lacrimile? Daca o sa-mi răspundeţi ca sunt incolore vă invit să treceţi măcar odată pragul casei mele. Acolo, mai precis în balcon, am văzut pentru prima dată "lacrimi ruginii". Ale cui erau? Este o poveste lungă ... 

Cu ceva vreme în urmă, pentru a intra oarecum în graţiile arhitecturii greu încercate ale acestui nou început de veac şi eu, ca şi ceilalţi concitadini am făcut ceva ce speram să ridice măcar cu câteva grade temperatura spaţiului pe care cu "forţată eleganţă" îl numesc balcon. Am folosit fier, sticlă, vopsea şi din ce în ce mai peste tot prezentul silicon. "Am închis balconul" - sec, straniu, comun şi fals. De ce fals? Şi eu şi balconul "ne-am înşelat" reciproc.

Trădare între mobil şi imobil, între fiinţă şi nefiinţă, între libertate şi privaţiune. Ne putincios, neînţeles şi parcă "prea strâns lucrat", balconul meu ... a început să plângă. Degeaba l-am cosmetizat eu vopsindu-l în culori dătătoare de speranţă. "Strigătul lui" după gura de aer ce-i fusese furată s-a concretizat de atunci în sute şi sute de lacrimi de neputinţă, revoltă, neacceptare, claustrofobie, dar în nici un caz de renunţare.

De ce plânge sticla? Probabil pentru că nu ş-a atins scopul, acela de a mă încălzi pe mine, marele îngheţat al acestei lumi sau pentru a-mi ascunde mie comoditatea. În ce priveşte curăţia ei ... "se spală" şi ea cum poate, dacă eu... Oare e ceva care să-mi placă în această imagine? Dacă e să mă înduioşeze ceva, acel ceva este că întotdeauna lacrimile sunt în partea dinspre mine, înlăuntru, mai aproape de mine decât de altcineva ... poate, poate voi auzi vreodată plânsul tainic al sticlei şi voi lua vre-o măsură. Oare nu-mi spune nimic curgerea lor? Oare întâlnirea dintre lacrimă şi colţul nemilos al fierului nu-mi va da niciodată de gândit? Şi dacă mă voi gândi vreodată, spre ce anume îmi voi îndrepta cugetul? Am făcut odată un lucru bun (zic eu): am luat un burghiu şi am făcut câteva "găuri" în fierul balconului pentru ca lacrimile să curgă afară. Nu suport să văd lacrimi, doar sunt şi eu om, nu? Am observat cu stupoare, după câteva zile că lacrimile au început să se coloreze în ruginiu. Oare chiar suferă lacrima într-atât încât să ia culoare asemănătoare sângelui? Ele chiar devin sângerii la răsărit sau la apus, depinde din ce unghi le priveşti şi cât timp îţi ia să le înţelegi. Totuşi, azi dimineaţă, când afară era foarte frig şi când nimeni dintre oameni nu cred că se gândea la mine, balconul meu "mi-a făcut" o surpriză. Pe fiecare sticlă care până ieri "a plâns", "Cineva" a brodat nişte minunate dantele cu unicatele cristale "Gheatzovski".

Divin şi fascinant; m-am apropiat cu răsuflarea tăiată să le privesc şi să-mi umplu privirile, inima şi speranţele cu această minunată armonie de bine şi frumos, dar nu m-am mulţumit cu atât. Am atins încetişor divina broderie de gheaţă şi, ca o orhidee hipersensibilă floarea de neuitat a acelei dimineţi s-a transformat încet într-o lacrimă. Iartă-mă Doamne! Îmi este frig, sunt singur într-o lume cu alte 6 miliarde de singurătăţi şi mi s-a făcut dor de Tine şi de frumuseţea lucrării mâinilor Tale. Îmi este dor de căldura privirilor Tale, iar când florile de gheaţă din sufletul meu se vor topi de dragul Numelui Tău fă-mi Te rog "hatârul acesta": colorează-mi lacrima sufletului în culorile veşniciei!

Comments (0)Add Comment

Write comment
smaller | bigger

busy
 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Login