Majesty

(read in english)

La un moment dat unul dintre ucenici a avut idea să-l roage pe Isus să-i înveţe să se roage. Ca raspuns la această cerere, Isus a oferit ceea ce mulţi creştini considera ca este un model de rugăciune şi care este pentru unii singurul pasaj din Biblie pe care-lcunosc cît de cît. Printre exemplele de cereri pe care noi ar trebui să le includem în rugaciuni, Isus l-a menţionat şi pe acesta: “şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). Dacă Rugăciunea Domnească este cea mai cunoscută parte din Biblie, această frază din rugăciune este cea mai apreciată deoarece ne spune că Dumnezeu este un Dumnezeu iertător care doreşte ca noi oamenii să învăţăm să iertăm tot aşa cum şi Dumnezeu iartă tot timpul pe oricine fară nici o restricţie sau discriminare. Dacă am putea să-i determinăm pe oameni să fie la fel de iertători după cum este Dumnezeu, am trăi într-o lume în care nimeni nu ar mai nutri nici un resentiment împotriva cuiva şi ca atare am trăi în cea mai fericită lume care nu ar fi umbrită niciodată nici de cel mai mic sentiment negativ.

Dacă asta este ceea ce a vrut Isus să spună, atunci gramatica lui Isus era foarte deficitară, şi în special sintaxa. Dacă Isus a crezut ca Dumnezeu iartă pe oricine fară nici o problemă, nu ar fi trebuit să ne îndemne să ne rugăm “şi ne iartă nouă greşelile” . . . . Ca să rogi pe Dumnezeu să facă ceva ce Dumnezeu face şi fără să fie rugat ar fi o pierdre de timp şi nu ar avea nici un rost ca Isus să ne înveţe să cerem ceva în rugăciune de dragul de a cere. Mai mult, daca Isus chiar a vrut să spună ca nu Dumnezeu este problema atîta timp cît el iartă tot timpul, ci problema suntem noi oamenii deoarece noi nu suntem în stare să iertăm, el nu ar fi trebuit sa ne înveţe  să-i cerem lui Dumnezeu să ierte aşa cum iertăm noi oamenii. Dacă noi oamenii nu suntem în stare să iertăm, prin a-i cere lui Dumnezeu să ne ierte aşa cum iertăm noi, de fapt îi cerem lui Dumnezeu să nu fie prea îngăduitor cu noi şi să fie mai exigent. Este ca şi cum un copil ar ruga pe un părinte să folosească băţul mai des atunci cînd greşeşte, şi personal nu cunosc copii dispuşi să facă astfel de cereri. In loc să-i cerem lui Dumnezeu să nu fie chiar aşa de iertatori, de ce să nu ne rugăm mai bine: “şi continuă să ne ierţi aşa cum o faci acum chiar şi fără să ţi-o cerem, şi NU CUMVA să ne ierţi aşa cum ne iertăm noi unii pe alţii.” Dacă asta a vrut Isus să spună, modul în care s-a exprimat demonstrează că nu prea avea habar de gramatică.

Dar dacă presupunem că gramatica lui Isus nu era proastă şi exprimarea lui reflectă în mod fidel ceea ce voia el să spună, el consideră că Dumnezeu nu iartă chiar aşa uşor cum o facem noi oamenii care suntem foarte lejeri cînd este vorba de greşeli, şi ca atare ne îndeamnă să cerem lui Dumnezeu să coboare standardele în aşa fel încît noi să putem obţine iertarea mai uşor deoarece noi oamenii nu avem avem nici un standard cînd este vorba de păcate sau greşeli. Dacă aşa stau lucrurile, este de la sine înţeles de ce Isus ne învaţă să facem această rugăciune către Dumnezeu pentru ca să putem scăpa basma curată mai uşor. Prin urmare,  problema noastră ca oameni nu este că noi nu am fi suficient de iertători, ci problema este că noi bagatelizăm păcatul şi iertarea şi ca atare facem o mascaradă şi din felul în care trateaza Dumnezeu păcatul sau greşelile.

Ideea că Dumnezeu este atît de iertător încît ar fi şi ofensator să susţii ca Dumnezeu ar face pe cineva răspunzător pentru ceva este crezută cu atîta tărie de mulţi creştini încit ei ajung sa condamne victime ale abuzurilor care nu oferă iertare automată oricui care le face rău susţinînd chiar că Dumnezeu se mînie pe ei pentru ca nu-i iarta pe cei ce fac rău. Prin urmare, singurele persoane pe care acest Dumnezeu super-iertător nu le poate ierta sunt tocmai victimele relelor care în loc sa ierte acele rele ajung se protesteze impotriva răului. În felul acesta, creştinimul devine o religie a absurdului în care Dumnezeu iartă pe răufăcători si se mînie pe victimele care nu răspund la relele care li se fac cu un zîmbet de mulţumire. Îşi poate închipui cineva ceva mai demonic? Întrebarea la mintea cocoşului care se pune este: Cine are nevoie de un asemenea creştinism? Doar pentru plăcerea de a ţi se face rele şi după aceea să fii pedepsit de Dumnezeu ca nu reuşeşti să savurezi răul care ţi se face?

Ideea că ar fi greşit ca Dumnezeu sau un credincios să nu ierte se presupune că a fost demonstrată de Isus cînd s-a rugat pe cruce pentru soldaţii romani care îl crucificau: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). Unii gîndesc că dacă Isus nu a putut nutri nici cel mai mic resentiment chiar şi împotriva acelora care-l curcificau, nu ar fi de conceput ca el să facă pe cineva răspunzător pentru ceva, şi aşa trebuie să fie şi Dumnezeu deîndată ce Isus a venit să ne arate cum este Tatăl. Dar din nou, chiar şi o citire superficială a declaraţiei lui Isus arată că Isus nu se ruga pentru o iertare oarbă sau o iertare de dragul iertarii; el a cerut iertare pentru ei deoarece ei “nu ştiu ce fac.” Deşi Isus s-a rugat pentru iertarea lor, nu înseamnă neapărat ca Dumnezeu i-a şi iertat. Deşi Dumnezeu ţine cont de ignoranţă ca circumstanţe atenuante, Dumnezeu niciodată nu consideră ignoranţa ca fiind o scuză pentru a face rău de aceea Biblia ne îndeamnă să ne rugăm chiar şi pentru păcatele pe care le facem din neştiinţă. În ciuda faptului că Isus s-a rugat pentru cei ce l-au crucificat, atîta timp cît ei nu s-au rugat pentru ei înşişi chiar şi dupa ce Isus a înviat, Biblia arată clar că ei se vor confrunta cu Isus din nou şi vor fi îngroziţi, ceea ce înseamnă că ei nu au fost iertaţi. Dar chiar dacă am presupune ca cei care l-au crucificat pe Isus fără să ştie ce făceau au fost iertaţi, nu înseamnă că cei care au dat ordine soldatilor au fost ignoranţi sau că Isus s-ar fi rugat şi pentru ei, altfel Isus ar fi trebuit să se roage: “Tată iartă-i pe ei ŞI pe cei ce le-au dat ordine.” Iuda nu a crezut ca ceea ce a făcut el a facut-o din ignoranţă şi nu a crezut că pe cruce Isus s-a rugat şi pentru iertarea lui, de aceea el nu a crezut ca a fost iertat; altfel nu s-ar fi spînzurat.

In acest moment eu realizez ca multi creştini care citesc aceste rînduri sunt gata să explodeze de indignare dupa cum nişte burdufuri vechi ar exploda atunci cînd pui vin nou în ele. Să sfidezi religia populară care sfidează bunul simţ nu este floare la ureche. Ideea că păcatul este serios iar iertarea trebuie luată în serios este ceva ce este foarte ofensator creştinismului popular de astăzi. Lumea creştină în care trăim şi în care nu există nici un standard pentru a combate răul deoarece “dreptul” de a fi iertat este declarat ca fiind unul dintre cele mai “universale drepturi ale omului,” nu a creat acea lume fără nici o umbră de simtăminte negative. Acea lume ar putea fi realizată numai cînd toti oamenii ar lua păcatul în serios şi ar înţelege că iertarea trebuie însoţită de pocăinţă pentru ca răul să fie eliminat. Acesta este standardul lui Dumnezeu, şi chiar dacă Isus ne-a invăţat să-i cerem lui Dumnezeu să coboare standardul la nivelul nostru, deîndată ce lucrul acesta nu este posibil deoarece Dumnezeu nu se poate schimba, adevărata implicatie a cuvintelor lui Isus este că noi oamenii trebuie să ne ridicam standardele în ce priveste modul în care abordăm eşecurile noastre în relaţiile unii cu alţii. Abia dupa ce noi am cerut iertare de la semenii nostri cărora le-am greşit, noi suntem în situaţia în care putem îndrăzni să cerem iertare la Dumnezeu. Dacă noi nici măcar nu ne-am obosit să cerem iertare de la oameni, este ridicol să o asteptăm de la Dumnezeu. Cu o ocazie Isus a spus că dacă eşti pe drum spre a aduce o jertfă lui Dumnezeu şi-ţi amintesti că nu ieşti iertat de cineva, ai face mai bine să laşi jertfa baltă şi să-ţi rezolvi mai întîi problema cu aproapele. Învăţătura lui Isus nu o fi populară, dar are foarte mult bun simţ. Deşi Isus ne-a învăţat cum să ne rugam, noi înţelegem ceea ce spunem tot cum ne taie capul.

 Aurel Ionica - Majesty.ro

Comments (5)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment